Amidonul

Amidonul este o substanţă organică ce se găseşte în seminţele, fructele şi tuberculii plantelor şi care se foloseşte în industria alimentară, chimică etc. Formula brută a amidonului, determinată prin analiza elementară, este (C₆H₁₀O₅)_n, la fel ca a celulozei. Prin hidroliza cu acizi, amidonul trece in D-glucoza, cu randament cantitativ. Din punct de vedere al compoziţiei chimice, amidonul este un amestec, format din 2 polizaharide: amilopectină şi amiloză, care diferă între ele prin structură şi reactivitate.

Formarea în plante

Amidonul se formează în plante, fiind o sursă importantă de glucide pentru animale. Ecuaţia reacţiei generale a formării amidonului ar fi format din două etape:

• CO₂ + H₂O ----> CH₂O + O₂
• 6 CH₂O ----> C₆H₁₀O₅ + H₂O, ambele reactii înfăptuindu-se în cloroplaste(cu participarea clorofilei), la lumină.

Propietati

Amidonul are o structură amorfă, insolubilă în apă, deşi la contact cu apa acesta se umflă. La recunoaşterea amidonului se foloseşte iodul: la contact cu acesta, amidonul dă o culoare violet închisă la rece.

Reactii

• Cu apa în prezenţa acizilor:

(C₆H₁₀O₅)_n + nH₂O → n C₆H₁₂O₆

• Cu apa în prezenta amilazei:

2(C₆H₁₀O₅)_n + nH₂O -> n C₁₂H₂₂O₁₁

 

Bioxidul de sulf

Notiuni teoretice.  

Bioxidul de sulf sau "anhidrida sulfuroasa" sau SO2. Este prezent in must sau vin sub forma de combinatii anorganice(minerale) si organice.

Se distinge :

SO2 liber care reprezinta SO2 din must sau vin (15%-30% din bioxidul de sulf total)

SO2 este reprezentat de :
-anhidrida sulfuroasa in stare de SO2 (solvit fizic ca SO2 molecular)
-acid sulfuros (H2SO3, in propirtie de 0,5-9,5%)
-sulfitii acizi si sulfitii neutri.

Sulfitii acizi si cei neutri reprezinta 90-98% din bioxidul de sulf liber.

SO2 combinat sau legat. In must sau vin, 70-80% din bioxidul de sulf total.

SO2 total = SO2 liber + SO2 combinat

SO2 activ. H2SO3 => bioxid de sulf molecular.
-reprezinta o mica fractiune din bioxidul de sulf liber (2-10%) si anume cea reprezentata de SO2 solvit fizic si H2SO3 molecuar. Aceasta fractiune imprima vinului miros sulfuros si este singura care are actiune antiseptica fiind eficace atat impotriva levurilor cat si a bacteriilor.
-tratarea strugurilor, mustuielii si mustului cu SO2, in cantitate de pana la 100mg/l pentru recoltele sanatoase si de maximum 200mg/l pentru recoltele avariate.

Determinarea SO2. Metode uzuale :

-iodometrica, semimicrometoda iodometrica, prin oxidare cu apa oxigenata.

Ciot

Solutii (chimie)

Soluţiile sunt sisteme monofazice, deci amestecuri omogene cu compoziţie variabilă, alcătuite din două sau mai multe substanţe, numite componenţi, între care se exclud reacţiile chimice. Prin cuvântul omogen se înţelege că subtanţele ce compun o soluţie nu sunt perceptibile cu ochiul, chiar înarmat cu un microscop, nici nu sunt separabile prin mijloace mecanice, ca filtrare, centrifugare, etc.

            La o soluţie se distinge componenta care dizolvă şi care este de obicei în cantitate mai mare, numită solvent (dizolvant) şi componenta care se dizolvă, numită solvat (solut, dizolvat).

            Clasificare:

A. Din punct de vedere al stării lor fizice:

a.       Gazoase: gaz în gaz: gazele sunt miscibile în orice proporţie;

b.      Lichide:

 - gaz în lichid: CO₂ în apă;

 - lichid în lichid: etanol în apă;

 - solid în lichid: sare sau zahăr în apă.

c.       Solide: compuse din două sau mai multe metale rezultând aliaje.

           

Când cantitatea de solvent este egală cu cantitatea de solvat, distincţia dintre solvent şi solvat dispare.

B. După numărul componenţilor:

a. soluţii binare

b. soluţii ternare

c. soluţii multicomponente.

C. După concentraţie:

            a. soluţii diluate

            b. soluţii concentrate.

D. După proprietăţile termodinamice (în particular după forma potenţialului chimic):

a. soluţii ideale (proprietăţile lor sunt exprimate prin regularităţi simple, controlate de concentraţie,  independente de natura chimică a componenţilor)

 b. soluţii reale (manifestă abateri de la comportarea ideală, proprietăţile lor fiind dependente de natura componenţilor, de interacţiile în soluţie între particulele substanţei dizolvate şi intensitatea acestora).

E. După interacţiunile care se manifestă în soluţii:

            a. soluţii omodinamice când interacţiile care au loc sunt de aceeaşi natură

                (exemplu: forţe van der Waals)

            b. soluţii eterodinamice când se manifestă interacţii distincte (exemplu: intercţie

                ion-dipol între solvent şi solut şi intecţie ion-ion între particulele solutului).

Clasificarea substantelor

Elementul chimic reprezinta o specie de atomi cu aceeasi sarcina nucleara, deci acelasi numar atomic Z.
Compusul chimic este alcatuit din grupe de mai multi atomi, care sunt uniti prin legaturi chimice. Atomii pot fi de aceeasi specie (compus monoelementar sau de specii diferite polielementar).
Substanta este un ansamblu de particule (atomi, cationi, anioni, molecule), care stabilesc interactiuni intre ele.

Substante : Organice, Anorganice.

S. Organice => Hidrocarburi (Saturate, Nesaturate, Aromatice) si Derivatii hidrocarburilor (Derivati: oxigenati, halogenati, derivatii acizilor carboxilici, etc.).

S. Anorganice => Simple (Metale, Nemetale, Semimetale) si Compuse (Oxizi, Acizi, Baze, Saruri).

Metalele sunt substante (monoelementare), au conductibilitate termica, electrica si luciu metalic si care, de regula, se pot prelucra prin laminare, presare, forjare si intindere.

Aliajele sunt substante polielementare metalice (solutii solide) in componenta carora intra diverse metale; metalele formeaza aliaje si cu unele nemetale : fonta, bronz, amalgame.

Nemetalele sunt substante (monoelementare) care nu prezinta propietatile caracteristice metalelor, prezinta conductibilitate termica si electrica. (clor, oxigen, sulf, fosfor, hidrogen)

Semimetalele (substante monoelementare) care din punct de vedere al propietatilor se situeaza intre metale si nemetale; conductibilitatea electrica este mai mica decat la metale si creste odata cu cresterea temperaturii.
(bor, siliciu, germaniu, seleniu, arsen).

Oxidul este un compus chimic polielementar, in componenta caruia intra oxigenul si un alt element.
Oxidul cu propietati bazice : oxid metalic, care cu apa formeaza un hidroxid (o baza).
Oxidul de calciu : CaO+H2O =>Ca(OH)2.
Oxidul cu propietati acide : oxid nemetalic care formeaza cu apa un acid.
Dioxidul de carbon : CO2+H2O=>H2CO3.
Oxid cu propietati amfotere (bazice si acide): oxid, care reactioneaza cu un acid ca o baza si cu o baza ca un acid.
Oxid de aluminiu: Al2O3+3H2SO4=>Al2SO4+3H2O.
                            Al2O3+2NaOH=>2Na[Al(OH)4]

Acid
Definitia dupa Arrhenius: compus chimic, care formeaza in solutii apoase ioni de hidrogen cu sarcina pozitiva si ioni radical acid cu sarcina negativa, care se misca liber.
 HNO₃ →H⁺ + NO₃^-, solutie de acid azotic.
Definitia dupa Brönsted: substanta (molecula sau ioni), care in interactiunea cu o baza(adesea o molecula de apa) cedeaza ioni de hidrogen (protoni) (donor de protoni).
 HNO3+H2O→NO₃^- + H₃O⁺
NH₄⁺ + H₂O NH₃ + H₃O<sup>+
Acid         Baza

Sare 
Compus chimic cu structura cristalina, alcatuit din ioni metalici sau ioni de amoniu cu sarcina pozitiva (cationi) si din ioni radical acid cu sarcina negativa (anioni).

Numele hidroxizilor si al sarurilor sunt formate in general din :
- numele cationului (metal sau amoniu)
- valenta (numarul de oxidare) cationului metalic, indicata in cifre romane, trecuta in paranteze.
- numele hidroxidului sau numele anionului.

Hidroxizi, Fe(OH)3 hidroxid de fier (III) hidroxid feric
                 Fe(OH)2 hidroxid de fier (II) hidroxid feros
 Saruri, CuSO4 sulfat de cupru (II) sulfat cupric.</sup>



 
 

Trash (Chemistry)

IUPAC = Uniunea Internationala de Chimie Pura si Aplicata. Eng, International Union of Pure and Applied Chemistry.

Chefirul= Kefirs, bautura din lapte fermentat, originea din Caucaz. (granule de chefir introduse in lapte de vaca, capra sau oaie)

Urda= Derivat de lapte obtinut prin fierberea zerului ramas dupa prepararea cosului.

Branza= Coagularea laptelui. Pentru a se obtine inchegarea laptelui este folosit cheagul (cu otet, suc de lamaie, fie cu anumite specii de cynara=>gen de plante din familia Asteraceae, ordinul Asterales, originar din regiunile mediteraneene si insulele Canare)

Enzime= In Greaca: zymosis(fermentat), sunt proteine sau proteide de care celulele vii nu pot infaptui reactii complexe intr-un timp scurt la temperatura mediului inconjurator. Ele sunt substante care catalizeaza reactiile biochimice din organism, avand un rol esential in biosinteza si degradarea substantelor din natura vie.

Acizii carboxilici= Compusi carboxilici, sunt acizi organici care contin in molecula lor o grupa functionala carboxil(-COOH). Formula generala : R-COOH
Acid organic cu aciditate slaba: -OH, -SH, grupa enol, -OSO3H, acid para toluen sulfonic, acid metil sulfonic.
Grupa fenol (-OH) se adauga prefixul hidroxi- la numele hidrocarburii aromatice sau prin adaugarea sufixului -ol la radacina numelui hidrocarburii, el face parte din grupa fenolilor).
Benzol => Benzenul, C6H6.

Alti acizi : acidul acetic(C2H4O2), formic(H-COOH), citric(C6H8O7, oxalic(H2C2O4).

Protonul= Particula subatomica din nucleul unui atom. (mp=1,673 x 10 la puterea -27, kg. sarcina electrica pozitiva. Numarul de sarcini nucleare Z (nr de sarcini elec. poz.), nr de protoni stabileste pozitia elementului in sistemul periodic al lui Mendeleev.
Descoperit in anul 1919 de catre Ernest Rutherford.

Ionul= Este un atom, o molecula, sarcina electrica nenula. Un atom neutru din punct de vedere electrica are un numar de electroni egal cu numarul de protoni din nucleu si se poate ioniza prin schimbarea acestui echilibru. Daca pierde unul sau mai multi electroni devine ion pozitiv numit si cation, atras de catod (electronul neg.). Daca primeste unul sau mai multi electroni devine un ion negativ numit anion, atras de anod (electronul poz.).

Anaerob (despre unele procese metabolice) se referă la microorganismele care nu au nevoie de aer pentru îndeplinirea unor funcţii.

Glucoza este compusul organic, aparţinând clasei zaharidelor, care are formula chimică C₆H₁₂O₆. Deşi are aceeaşi formulă chimică, fructoza este diferită faţă de glucoză prin modul de legare a atomilor. Astfel, glucoza are o singură grupare de alcool primar, pe când fructoza are două grupări de alcool primar.

Acidul piruvic este un acid carboxilic cu formula CH3-CO-COOH. Este cel mai simplu cetoacid. Baza conjugată lui este ionul piruvat. Este important în metabolismul energetic. Rezultă în celule din glucoză prin glicoliză.

Scări de temperatură

 Celsius (°C)

 Kelvin (K)              K= °C +273

 Fahrenheit (°F)          °F =9/5 °C + 32

Diferite unităţi de măsură pentru presiune

1 Pa = 1N∙m²

1 bar = 10⁵ Pa = 100 kPa

1 atm = 101,325 KPa

1 atm = 760 torr

1 mmHg =133,3 Pa

1 atm =760 mmcol.Hg

Atomul reprezintă cea mai mică  particulă dintr-o substanţă, indivizibilă prin procedee chimice, dar divizibilă prin procedee fizice.

Molecula – cea mai mică particulă dintr-o substanţă, care poate exista în stare liberă şi care păstrează toate proprietăţile chimice ale substanţelor respective.

Masă molară (M) – masa unui mol de substanţă în stare de atomi sau de molecule, este egală numeric cu masa atomică, respectiv cu masa moleculară şi se exprimă în g/mol.

            ◘ Exemplu:  M(NH₄SCN) =72,12 g/mol.

            Mol – cantitatea de substanţă care conţine 6,023∙10²³ particule (atomi, molecule, ioni).

            ◘ Exemplu: 1 mol de Al₂O₃ = 102 g; 1 mol CuSO₄=160 g.

Electroliţii sunt substanţe care conduc curentul cu transport de material. În funcţie de capacitatea lor de a se desface în ioni, electroliţii se împart în:

- electroliţi slabi;

- electroliţi tari.

a) Electroliţii slabi sunt acizii sau bazele slabe (majoritatea acizilor organici, fenolii, aminele, acidul carbonic, HCN, et.) precum şi câteva săruri (HgCl₂, Hg(CN)₂, etc.). 

b) Electroliţi tari

            Aceşti electroliţi sunt total disociaţi în soluţie la orice concentraţie. La concentraţii mari, au o variaţie a conductibilităţii electrice, ca şi când ar fi parţial disociaţi. La concentraţii mari, distanţele mici dintre ioni, fac ca aceştia să interacţioneze electrostatic puternic, împiedecând astfel manifestarea independentă a fiecărui ion.

            Aceste substanţe în stare solidă cristalizează în reţele ionice. În soluţie sau la temperaturi apropiate de temperatura de topire, electrolitul îşi păstrează distribuţia ionilor ca în cristal.

            La diluţie mare, distanţa dintre ioni creşte, interacţiunile devin neglijabile şi ionii se comportă independent, ca un electrolit total disociat.

Ebulioscopie

Pe baza dependenţei dintre temperatura de fierbere a soluţiilor şi concentraţia lor, stabilită prin legea van′t Hoff, s-a instituit o metodă de determinare a masei molare a substanţelor dizolvate, denumită ebulioscopică.

Crioscopie

Metodă de determinare a greutății moleculare a unei substanțe prin măsurarea coborârii temperaturii de solidificare a acelei substanțe într-un solvent.

Higroscopic  
Care are calitatea de a absorbi umiditatea din aer .

Barbotare
Proces chimic, constand in trecerea unui gaz printr-un lichid (pt a-l curata de impuritati solide). 

Adimensional
Fara dimensiuni.

Curgere laminară = curgere a unui fluid în fire paralele cu direcția mișcării lui.  

A bricheta 
 (materiale mărunte sau pulverulente) A face brichete (prin presare); a comprima în formă de brichetă. 
 

           A malaxa  
(materiale granulare, pulverulente, vâscoase etc.) A frământa sau a mărunți pentru a obține o masă omogenă (și moale).

Rugozitate  

Calitate a suprafeței unor corpuri solide de a fi aspre. 2. Mică neregularitate, sensibilă la pipăit, apărută pe suprafața unui obiect.

Acidul lactic (sumar)

Acidul lactic este un produs de metabolism, care apare in glicoliza anaeroba, adica "arderea" glucozei in absenta oxigenului. El joaca un rol foarte important in aparitia si instalarea oboselii musculare, atunci cand se acumuleaza la nivel muscular. Acea senzatie dureroasa si neplacuta de arsura care apare dupa un efort intens are de fapt un rol protector, acela de a preveni suprasolicitarea musculaturii, pana la completa epuizare a resurselor. Senzatia de arsura este rezultatul schimbarii pH-ului muscular, care devine acid. Punctul in care acidul lactic incepe sa se acumuleze rapid poarta numele de pragul anaerob.
Organismul uman isi construieste depozite de energie sub forma glicogenului muscular, care este un polimer de glucoza (un sir de molecule de glucoza legate cap la cap). Atunci cand este nevoie de energie, glicogenul este scindat in molecule de glucoza, in procesul numit glicoloza. In timpul glicolozei, fiecare molecula de glucoza este transformata in doua molecule de acid piruvic, iar energia este eliberata sub forma de adenozintrifosfat (ATP).

Formula structurala : CH3-CH-(OH)-COOH

Denumire standard : Acid 2-hidroxipropanoic (cunoscut popular si ca acid laptic)

-rol in procese biochimice.
-rol decisiv in anumite procese de fermentatie, cum ar fi pregatirea silozului pentru animale, sau(in industria laptelui) la producerea produselor din lapte, iaurt, chefir, urda, branza.
-in metabolismul animal, ia nastere in orice masa musculara supusa efortului dar contrar unei teorii populare NU este cauza febrei musculare.
-este un acid carboxilic cu o formula chimica bruta, C3H6O3. Are grup auxiliar hidroxil atasat gruparii carboxilice, ceea ce-l incadreaza in categoria acizilor alfa-hidroxilici (AAH).
 In solutie, ca orice acid monobazic, pierde un proton producand ionul lactat, CH3CH(OH)COO.

Structura : Este chiral si are doi izomeri optici, (S)-acid lactic iar celalalt (R)-acid lactic. Acid lactic este izomerul important biologic.

Rol metabolic : In stare de repaus concentratia sanguina a acidului lactic este de 10mg/dl iar in timpul efortului poate creste pana la 200mg/dl. In timpul efortului acidul lactic rezulta din acidul piruvic prin hidrogenare.

Punctul de fierbere : 122 grade Celsius.